O. (îl vom numi O. ca să nu-i provocăm și mai multă durere făcând public cazul lui) este graphic designer, absolvent de studii superioare, un om cu suflet bun și minte ageră, un om care deși abia are mâncare pentru sine însuși, are în grijă un cățeluș frumos, pe care nu vrea să-l abandoneze, un om care anul trecut de sărbători, deși nu-și permitea să pună mare lucru pe masă, a donat din puținul lui pentru o cauză nobilă, pentru copiii sărmani din satele din România.

Din păcate, viața lui nu a fost ușoară și O. este acum depresiv, fără posibilitatea de a face tratament. Mama lui l-a dat afară din casă pe tată său care era alcoolic, iar O. i-a sărit în ajutor tatălui. Din cauza aceasta, mama sa îl urăște și acum și nu dorește să-l ajute, chiar dacă O. ar avea dreptul legal să primească o moștenire de la tatăl său. O. a fost căsătorit o vreme, dar nu și-a permis să cumpere o locuință, a tot apelat la chirie. După o vreme, a intervenit un divorț între cei doi și s-a mutat singur, tot cu chirie. Fiind depresiv, în urma divorțului, nu a reușit niciodată să se stabilizeze din punct de vedere material, a trăit de pe o zi pe alta, fără prea multe speranțe. De tratament pentru depresie nici nu se poate pune problema, nu și-a permis niciodată să îl facă. Astfel, la limita disperării, se luptă de ani buni să se stabilizeze și să găsească bunăvoința semenilor.

Acum, în pragul sărbătorilor, este și mai rău pentru el, nu-și mai permite să plătească chiria și, omul care i-a închiriat o casă bătrânească, undeva în afara Bucureștiului, îi pretinde chiria de 230 EUR pentru ultimele 3 luni și îl amenință că îl dă afară.

O. muncește zilnic, dar are un PC vechi, cu greu face față cerințelor puținilor clienți pe care-i are. De curând i s-a defectat și monitorul și nici măcar graphic design nu mai poate face. Este un designer talentat, este dispus să accepte orice job pentru a reuși să-și plătească chiria. Nu se teme de muncă, dar fiind în situația descrisă mai sus, este greu să mergi la interviu când nu ai căldură în casă, haine curate și când nu te simți prezentabil sau ai pantofi rupți în picioare.

Vă rog, să-l ajutăm pe O., să-i mai dăm o șansă să-și refacă viața. O. merită să aibă o viață normală, iar dacă printre voi există oameni care au fost încercați de depresie, de boli, de foamete, la un moment-dat, atunci sunt sigură că veți reuși să fiți empatici eu situația lui.

Orice sumă, oricât de mică, este de ajutor. Puteți să-i oferiți și încălțări (poartă nr. 41) sau un PC mai bun decât cel pe care-l folosește el, puteți să-i spuneți, poate, doar o vorbă bună (vă pot da profilul lui de Facebook în privat), puteți să-i oferiți consultații gratuite, dacă sunteți psihologi, orice ajutor este binevenit. Ar fi păcat să-l pierdem pe O., este întotdeauna păcat să pierdem un om, indiferent cine este acest om.